Uneori… Lupta cu propria persoană e cea mai dificilă
” Izvorul fericirii este concordanta sufletului cu sine insusi si cu mediul moral-social. Deci, se impune un echilibru psihic si sufletesc, si o adaptare la mediul socio-moral, o prelucrare a materialului, a conceptelor morale izvorate din societate. Nu se poate vorbi despre fericire decat atunci cand exista armonie intre facultatile psihice si echilibrul sufletesc. Inteligenta, prin cunoastere , ne face sa ne ridicam deasupra durerii, sa-i cautam cauzele, sa o intelegem si intelegerea durerii inseamna micsorarea, daca nu disparitia ei.
Schopenhauer considera ca inteligenta exclude suferinta, caci „in lumea inteligentei nu stapaneste durerea, ci toate sunt supuse cunostintei”. Dar nici inteligenta singura nu poate produce fericirea. Ea insa pregateste terenul , inlaturand cauze si motive netemeinice de suferinta si micsorand intensitatea durerii. Sufletul luminat astfel prin cunostinta devine mai apt pentru multumire. Aspiratiile omului se mai rafineaza, tendintele devin mai morale, sentimentele mai inalte. De asemenea, nici sentimentul singur nu poate produce fericirea, pentru ca fericirea care ar rezulta ar fi ceva trecator. ”
Mamă….. îmi lipseşti…
Posted from WordPress for Android
Temeri ale sufletului
… ” Acestea sunt momentele care cladesc sau destrama o relatie. Daca nu suntem capabili sa ne scoatem aceste masti si sa ne spunem atat noua cat si partenerilor ce se intampla cu adevarat, daca nu suntem in stare sa ne asumam ceea ce simtim, relatia va stagna sau se va sfarsi. Sunt momente in care avem de ales… dragostea in locul fricii, asumarea in locul victimizarii, acceptarea si adevarul in defavoarea ego-ului, avem de ales frica, evitarea sau oportunitatea de vindecare a noastra si a relatiei. Insa, atunci cand ajungem sa ne simtim intr-adevar in siguranta, atunci cand suntem capabili sa ne impartasim vulnerabilitatea si cele ma intime sentimente, se pot intampla miracole. Pot sa cada ziduri… iar ani de suferinta pot fi eliberati.”