Signs That You Lack Emotional Intelligence
„In my ten years as an executive coach, I have never had someone raise his hand and declare that he needs to work on his emotional intelligence. Yet I can’t count the number of times I’ve heard from people that the one thing their colleague needs to work on is emotional intelligence. This is the problem: those who most need to develop it are the ones who least realize it. The data showing that emotional intelligence is a key differentiator between star performers and the rest of the pack is irrefutable. Nevertheless, there are some who never embrace the skill for themselves — or who wait until it’s too late.
Take Craig (not his real name), a coaching client of mine, who showed tremendous potential and a strong ability to drive results for his company. The issue with Craig was the way in which he got those results. When asked to describe him, his colleagues would say things like: “he’s a bull in a china shop;” “he has sharp elbows;” and “he leaves dead bodies in his path.” His approach to executing projects was not sustainable as he wasn’t able to motivate, attract and retain good talent. His direct reports pointed out how frequently Craig seemed oblivious to how he demeaned others. His boss commented on Craig’s impatience and his propensity to lash out at his peers. When I shared this feedback with Craig, he seemed taken aback and was convinced that I had heard wrong. He didn’t have the self-awareness or empathy that are hallmarks of emotional intelligence.
Here are some of the telltale signs that you need to work on your emotional intelligence:
- You often feel like others don’t get the point and it makes you impatient and frustrated.
- You’re surprised when others are sensitive to your comments or jokes and you think they’re overreacting.
- You think being liked at work is overrated.
- You weigh in early with your assertions and defend them with rigor.
- You hold others to the same high expectations you hold for yourself.
- You find others are to blame for most of the issues on your team.
- You find it annoying when others expect you to know how they feel.
So what do you do if you recognized yourself in this list? Here are four strategies:
1. Get feedback. You can’t work on a problem you don’t understand. A critical component of emotional intelligence is self-awareness — this is the ability to recognize and stay cognizant of behaviors in the moment. Whether you engage in a 360 assessment or simply ask a few people what they observe, this step is critical in heightening your sense of what you do or don’t do. And don’t just find excuses for your behavior. That defeats the purpose. Rather, listen to the feedback, try to understand it, and own it. When Craig initially heard what others thought of him, he quickly became defensive. But when he accepted the feedback, he moved to owning it and became determined to change.
2. Beware of the gap between intent and impact. Those with weak emotional intelligence often underestimate what a negative impact their words and actions have on others. They ignore the gap between what they mean to say and what others actually hear. Here are some common examples of what those with low emotional intelligence may say and how it’s actually heard:
What you say: “At the end of the day, it’s all about getting the work done.”
What others hear: “All I care about is the results and if some are offended along the way, so be it.”
What you say: “If I can understand it, anyone can.”
What others hear: “You’re not smart enough to get this.”
What you say: “I don’t see what the big deal is.”
What others hear: “I don’t really care how you feel.”
Regardless of what you intend to mean, think about how your words are going to impact others and whether that’s how you want to them to feel. Craig was notorious for saying things that made others bristle, but he began to consider the impact of his words. Before every meeting, he spent a few minutes asking himself: What is the impression I want to make? How do I want people to feel about me at the end? How do I need to frame my message to reach that objective?
3. Press the pause button: Having high emotional intelligence means making choices about how you respond to situations, rather than having a knee-jerk reaction. For example, Craig tended to interrupt and shoot down other people’s ideas before they could complete their thoughts. This behavior was a reaction to his fear of losing control of the discussion and wasting time. So he started to take pauses before reacting. There are two important pauses to take:
Pause to listen to yourself. When Craig was getting impatient and frustrated in discussions, he often felt his jaw clench and his chest tighten. By recognizing these physical signs, he was able to pause and remind himself that he feared losing control. As a result, Craig was better able to determine how he wanted to respond, rather than relying on his default of lashing out.
Pause to listen to others. Listening means helping others feel like you’ve understood them (even if you don’t agree with them). It’s not the same as not saying anything. It’s simply giving others a chance to convey their ideas before you jump in.
4. Wear both shoes. People often suggest you “put yourself in the other person’s shoes” to develop empathy, a key component of emotional intelligence, but you shouldn’t dismiss how you feel. You need to wear both shoes — understanding both your agenda and theirs and seeing any situation from both sides. Craig shifted his approach from “Here are my concerns” to “These are my issues, and I hear your concerns. Let’s determine a way forward that takes both into consideration.”
Strengthening your emotional intelligence takes commitment, discipline, and a genuine belief in its value. With time and practice, though, you’ll find that the results you achieve far outweigh the effort it took to get there.”
Sursa: hbr.org
“Omul in căutarea sensului vietii”
„Este titlul cărții pe care acum o consider cartea mea de căpătâi, acea carte pe care aș lua-o cu mine o pe o insulă pustie sau pe care aș fi ales-o dacă mi s-ar fi spus că nu pot citi decât o singură carte în viață.
Scrisă de Viktor Frankl, o minte luminată și un om remarcabil, care a supraviețuit Holocaustului doar ca să ajungă la concluzia că, până și în cele mai crunte circumstanțe, tot suntem liberi să ne alegem destinul.
Frankl a fost un evreu austriac, un profesor cu o carieră strălucitoare în psihiatrie, care a refuzat oferta să emigreze în SUA înainte de al Doilea Război Mondial pentru că părinților lui nu li se oferise viza. Nu i-a putut abandona, așa că a ales să rămână și și-a pecetluit destinul pentru următorii trei ani, petrecuți în lagărele naziste. A fost alături de tatăl lui când a murit și, un an mai târziu, și-a pierdut și soția și mama.
A supraviețuit printr-o combinație unică de atitudine și noroc chior – deși eu cred că a fost vorba de mult mai mult decât atât.
A fost martorul transformării oamenilor în niște fiare, în lupta lor disperată pentru supraviețuire. Prizonieri torturând alți prizonieri pentru a le lua ultima bucățică de pâine, chinuindu-se să mai supraviețuiască, ei înșiși, încă o zi. În mod uimitor, în același lagăr și în aceleași condiții inimaginabile, Frankl a văzut oameni devenind eroi, sacrificând puținul lor pentru a ajuta pe altul, de multe ori punându-și viața în pericol pentru a-i proteja pe cei din jur. A văzut oameni care, prin alegerile lor de a-i servi pe alții, dădeau sens acelei experiențe lipsite de orice noimă. Oameni care găseau în ei puterea să care, pe drumuri înghețate, 16 km spre și dinspre șantiere de muncă forțată, un confrate care nu mai putea merge și ar fi fost împușcat pe loc dacă s-ar fi prăbușit.
Care e diferența între ei? Între brute și eroi?
Răspunsul lui Frankl a fost că noi, oamenii, purtăm în noi potențialul pentru ambele. Putem la fel de ușor deveni brute sau eroi și singurul lucru care face diferența este liberul nostru arbitru. Putem alege. Chiar și atunci când ni s-a luat totul – avere, oameni dragi, statut social, când ni s-a furat până și numele și nu mai suntem decât un număr tatuat pe braț, spunea el, nimeni vreodată nu ne poate lua libertatea de a ne alege atitudinea în fața acelor circumstanțe. Ne considerăm victime? Ne considerăm îndreptățiți să devenim niște agresori? Sau alegem să oferim compasiune, să dăm o mână de ajutor și să ne considerăm în continuare stăpânii propriei minți?
De când a fost scrisă, acum mai bine de 65 de ani, cartea lui Frankl rămâne în top pe toate listele de cărți fundamentale pe care oricine ar trebui să le citească într-o viață. Moștenirea lui pentru umanitate, pe care a construit-o în anii lungi de după eliberarea din lagărele morții (a trăit până la venerabila vârstă de 92 de ani), este descoperirea extraordinară, făcută în cele mai atroce condiții imaginabile, că oamenii sunt, mai presus de orice, niște căutători de sens.
Frankl a observat că prizonierii care aveau un vis, ceva pentru care să trăiască, un scop, un sens – fie de a-i ajuta pe alții, fie de a lăsa ceva în urma lor, fie de a supraviețui pentru a construi ceva în viața lor după lagăr – trăiau mai mult, aveau imunitatea mai bună în aceleași condiții insalubre. Povestește chiar cum, după un timp, putea anticipa cu precizie care dintre colegii de celulă urma să moară – primul semn era renunțarea, momentul acela când omul nu mai spera nimic și nu mai aștepta nimic.
Când a fost eliberat, spre onoarea lui, Frankl și-a păstrat atitudinea de om liber – a refuzat să se erijeze într-o victimă a ororilor nazismului, a refuzat să devină din victimă agresor și a ales să ierte și să-și concentreze energia pe a fonda o ramură nouă a psiho-terapiei – logoterapia. În logoterapie, oamenii sunt ajutați să-și descopere sensul pentru că, așa cum a descoperit Frankl, o viață fără sens e o viață pustie. Din păcate, puțini dintre noi, cei care trăim în confort și avem drept probleme majore joburile stresante sau ratele pe 30 de ani, ne oprim să ne gândim la asta.
Mă întreb câteodată – câți dintre noi ne considerăm cu adevărat liberi? Câți dintre noi alegem să ne definim un sens și să trăim viața din încredere, nu din frică?
Uneori mă simt compleșită de gradul de nefericire și victimizare pe care îl văd în jurul meu în fiecare zi. Uneori obosesc să aud oameni blamând alți oameni pentru eșecurile sau frustrările lor. Nu e niciodată vina noastră că suntem nefericiți. Nu avem noroc, am avut o copilărie grea sau relații toxice sau un job plictisitor sau un șef nesuferit și nu putem schimba nimic pentru că “ceilalți nu se schimbă”, “suntem prea bătrâni”, “prea îndatorați”,“cine o să le mai facă pe toate dacă nu le facem noi?”.
Am o prietenă care mi-a spus, spre uimirea mea, că își dorește în secret să fie concediată de la job-ul ei actual – atât de tare îl urăște – dar că nu-și poate da demisia pentru că îi e prea frică. I-ar plăcea să ia alții decizia pentru ea. Bineînțeles că n-o să fie dată afară prea curând pentru că, deloc întâmplător, e foarte bună în ceea ce face în jobul ăsta pe care îl detestă și, spre disperarea ei, e apreciată. Destinul, care are întotdeauna simțul umorului, o face să mai aștepte un pic – poate poate o să învețe ceva din experiența asta. Vorbind cu ea, m-am gândit că a-ți pierde job-ul poate uneori fi chiar o binecuvântare, dacă alegi s-o privești așa.
Cunosc oameni care își trăiesc existența perpetuu blamând pe cineva pentru amărăciunea lor, mereu nemulțumiți, mereu căutând vinovați. Dăm vina pe copilărie pentru că noi nu suntem în stare să ne bucurăm de viață adulți fiind. Ne găsim nenumărate scuze pentru a nu trăi, a nu ne bucura, a nu împărtăși, a nu zâmbi, a nu ierta, a nu asculta, a nu iubi. Ne îngropăm în“nu am timp”, “e prea târziu” și “e vina ta!”.
Invitația mea pentru voi acum este să vă opriți o clipă și să vă întrebați: Care e sensul vieții voastre? De ce vă treziți în fiecare dimineață și de ce faceți ceea ce faceți în fiecare zi? Câte din lucrurile cu care vă umpleți timpul vă aduc bucurie? Câte au cu adevărat un sens pentru voi? Câte lucruri faceți pentru că vreți și câte pentru că asta așteaptă alții de la voi? Cât de des vă gândiți că sunteți neputincioși, că nu aveți încotro, că sunteți niște victime ale împrejurărilor? Cât de des v-ați gândit că e prea târziu să încercați ceva nou, să dați voie unui vis să devină realitate? Cât de dispuși sunteți să acceptați și să iertați ceea ce nu mai poate fi schimbat și să alegeți acum să vă trăiți viața cu bucurie și iubire? Dar dacă n-ați fi atât de neputincioși și dacă n-ar fi atât de târziu? Ce ați faci atunci? Ce vă împiedică s-o faceți acum?
E plin internetul de citate inspiraționale din seria “Trăiește clipa!”, “Urmează-ți visele!”. Ne e mai ușor să dăm “like” sau “share” decât să ne apucăm să facem ceva cu adevărat ca să trăim citatele astea, nu doar să le folosim pe post de screen-saver sau cover-page.
Cartea asta a fost, pentru mine, o piatră de hotar într-o transformare profundă. A fost începutul vieții conștiente “la cauză” – alegerii de a nu mă mai considera o victimă, ci un om întreg, liber, care își poate alege destinul și atitudinea în orice circumstanță. Dacă Frankl a putut în lagăr, pot și eu în existența mea, plină de atâtea lucruri frumoase pentru care pot fi recunoscătoare și pe care uneori uit să le observ. Nu pot decât să sper că va fi o sursă de inspirație și pentru voi. Și o invitație la acțiune.”
Sursa: AlisAnagnostakis.com
Si asta va trece!
Se spune că un rege a dat comandă unui giuvaiergiu să-i facă un inel, a cărui vedere să-l înveselească când e trist şi să-l întristeze când e vesel. Dacă aducea inelul în două zile, giuvaiergiul primea o mare răsplătire, iar dacă nu reuşea, urma să se sfârşească cu el.
Sărmanul giuvaiergiu plecă întristat acasă. Soţia văzându-l aşa de supărat, îl întrebă care era motivul. Acesta îi spuse toată povestea cu comanda inelului regelui şi despre nepriceperea lui de a face aşa ceva.
Înţeleapta femeie îi zise: „Fă-i un inel pe care să scrii cuvintele: «Şi asta va trece». În momentele de amărăciune, regele va citi cuvintele şi se va mângâia că supărarea va trece. În mijlocul vreunui banchet, cuvintele îi vor aminti că bucuriile acestei lumi vor trece.”
Giuvaiergiul făcu inelul şi fu răsplătit de rege.
Scrisoare
„Cand am propus teoria relativitatii, foarte putini oameni m-au inteles, iar ceea ce urmeaza sa destainui umanitatii acum, se va ciocni de neintelegerea si prejudecatile din aceasta lume.
Te rog sa pastrezi aceste scrisori atat timp cat este necesar, ani, decenii, pana cand societatea este suficient de avansata pentru a accepta ceea ce voi explica mai jos.
Exista o forta extrem de puternica, pentru care, cel putin pana in prezent, stiinta nu a gasit o explicatie formala. Este forta care include si guverneaza totul, este chiar in spatele oricarui fenomen care are loc in univers si inca nu a fost identificata de noi. Aceasta forta universala este IUBIREA.
Cand cercetatorii au investigat o teorie unificata a universului, au uitat cea mai puternica forta nevazuta. Iubirea este Lumina, care ii lumineaza pe cei ce o ofera si o primesc. Iubirea este gravitatie, deoarece ii face pe unii oameni sa se simta atrasi de altii. Iubirea e putere, deoarece multiplica tot ce avem mai bun si ofera umanitatii sansa de a nu pieri in propriul egoism orb. Iubirea expune si reveleaza. Pentru iubire noi traim si murim. Iubirea e Dumnezeu si Dumnezeu este Iubire, noteaza suntsanatos.
Aceasta forta explica totul si ofera sens vietii. Aceasta este variabila pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru ca ne este frica de iubire deoarece este singura energie din univers pe care fiinta umana nu a invatat sa o controleze dupa vointa sa.
Pentru a evidentia iubirea, am creat o simpla subtituire in cea mai faimoasa ecuatie de-a mea. Daca in loc de E=mc2, acceptam ca energia pentru a vindeca intreaga lume poate fi obtinuta din multiplicarea iubirii cu viteza luminii la patrat, atunci ajungem la concluzia ca iubirea este cea mai puternica forta ce exista, deoarece nu are nici o limita.
Dupa esecul umanitatii in a utiliza si controla celelalte forte din univers, care pana la urma s-au intors impotriva noastra, este imperios sa ne hranim pe noi insine cu o alta forma de energie…
Daca vrem ca speciile noastre sa supravietuiasca, daca vrem sa descoperim sensul vietii, daca vrem sa salvam lumea si fiecare fiinta constienta ce traieste, atunci iubirea este unicul raspuns.
Probabil nu suntem inca pregatiti sa cream o bomba a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul si lacomia care devasteaza planeta.
Cu toate acestea, fiecare individ poarta cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a carui energie asteapta sa fie eliberata.
Cand o sa invatam sa oferim si sa primim aceasta energie universala, draga Lieserl, vom putea afirma ca iubirea invinge tot, ca poate transcende totul si orice, deoarece iubirea este chintesenta vietii.
Regret profund ca nu am fost capabil sa exprim ceea ce este in inima mea, care a batut in liniste pentru tine intreaga mea viata. Poate e prea tarziu pentru scuze, dar cum timpul e relativ, simt nevoia sa iti impartasesc ca Te Iubesc si datorita tie am ajuns la raspunsul suprem!
Tatal tau,
Albert Einstein”
11 picaturi de intelepciune ale vietii!
Picatura 1: „Este dureros sa iubesti pe cineva si sa nu ti se raspunda prin iubire. Dar ceea ce este si mai dureros este sa iubesti pe cineva si sa nu gasesti niciodata curajul sa-i marturisesti acelei persoane ceea ce simti”.
Picatura 2: „Un lucru trist in viata este cand intalnesti pe cineva care inseamna enorm, totul pentru tine doar ca sa afli la final ca nu a fost niciodata destinat sa fie. Un lucru trist este cand trebuie sa il lasi sa plece”.
Picatura 3: „Cel mai bun prieten iti este acela alaturi de care poti sta intr-un leagan, pe o veranda, fara sa vorbiti nimic, iar cand plecati de acolo sa va simtiti ca si cum ati fi avut cea mai buna conversatie din viata voastra”.
Picatura 4: „Este adevarat ca nu realizam ceea ce am avut decat in momentul in care pierdem acel ceva. La fel de adevarat este insa si faptul ca nu realizam ceea ce ne lipsea decat in momentul in care soseste in viata noastra”.
Picatura 5: „Iti ia doar un minut sa te indragostesti de cineva, o ora ca sa iti placa cineva si o zi ca sa iubesti pe cineva. Iti ia o viata intreaga sa uiti pe cineva”.
Picatura 6: „Nu cauta infatisari frumoase, te pot insela. Nu umbla dupa bogatie, chiar si aceasta poate disparea. Cauta o persoana care te poate face sa zambesti pentru ca un singur zambet este suficient pentru ca o zi intunecata sa devina luminoasa”.
Picatura 7: „Viseaza ceea ce vrei sa visezi, mergi acolo unde vrei sa mergi, fii ceea ce vrei sa fii. Fiindca ai doar o singura viata si o singura sansa de a face toate lucrurile pe care vrei sa le faci”.
Picatura 8: „Pune-te intotdeauna in locul celeilalte persoane. Daca simti ca te doare, probabil ca o doare si pe ea”.
Picatura 9: „Un cuvant aruncat la intamplare poate sa aprinda focul. Un cuvant nemilos poate sa darame o viata. Un cuvant potrivit poate sa niveleze stresul. Dar un cuvant tandru poate sa vindece si sa binecuvanteze”.
Picatura 10: „Cei mai fericiti oameni nu dispun in mod necesar de tot ce este mai bun. Ei doar fac ceea ce este mai bun din tot ce vine in drumul lor”.
Picatura 11: „Iubirea incepe cu un zambet, creste cu un sarut, se termina cu o lacrima. Cand ai fost nascut, plangeai si toti din jurul tau zambeau. Traieste-ti viata astfel incat in ultimele clipe sa fii tu cel care zambeste, iar cei din jurul tau cei care plang”.
Povestea ceșcuței
O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandurura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat: “Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.” In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca:
“Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: “Nu face asta!”,”Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar EL a zambit doar si a spus cu blandete: “Inca nu!”
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. “Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: “Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa … “Ajutor! Scoate-ma de aici!”
Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: “Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie, m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! “Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!”
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma: “Oare ce are de gand sa-mi mai faca?”
O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus: “Uita-te la tine.” Si m-am uitat. “Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!”
EL a vorbit bland: “Vreau sa tii minte: stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.“
Morala este aceasta:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila Lui. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta Sa Voie.
Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.
Parintele Arsenie Boca
Conversatie cu o femeie inteligenta
<< Conversatie cu o femeie inteligenta.
Intr-o scurta conversatie, un barbat intreaba o femeie:
– Ce tip de barbat cauti?
Ea ramase un moment tacuta, il privi in ochi si ii zise:
– Vrei sa stii intr-adevar?
El raspuse:
-Da!
Atunci ea incepu sa zica:
– Fiind femeie sunt in pozitia de a-i cere barbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Platesc facturile, ma ocup de casa, merg la supermarket, fac cumparaturi si totul fara ajutorul unui barbat…
Imi pun intrebarea: Ce poti tu sa aduci in viata mea?Barbatul ramase privind. Gandea cu siguranta ca este vorba de bani.
Ea, stiind ce gandeste el, spuse:
– Nu ma refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care sa lupte pentru perfectiune in toate aspectele vietii. El isi incrucisa bratele, se aseza in fotoliu si privind-o ii ceru sa explice mai in detaliu.Ea zise:
– Caut pe cineva care sa lupte pentru perfectiune mentala, pentru ca am nevoie de cineva cu care sa conversez si care sa ma stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental.
Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca sa inteleaga prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca sa ma incurajeze si sa nu ma lase sa cad.Caut pe cineva pe care sa il respect ca sa pot sa fiu “ascultatoare”.
Nu pot sa fiu asa cu cineva care nu poate sa isi rezolve singur problemele. Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine insusi pentru a ne ajuta reciproc.
Caut un barbat care sa inteleaga ca sexul are importanta lui intr-un cuplu dar ca nu determina existenta cuplului care se vrea cu adevarat fericit.
Si o femeie adevarata nu va accepta niciodata langa ea un barbat care este extraordinar … dar numai o ora! Pentru simplul motiv ca ziua are 24 de ore !Cand termina, se uita la el si il vedea foarte derutat si intrebator.
El ii zise:
– Ceri mult.Ea raspunse:
– Valorez mult!
>>
Albert Einstein intrebat daca oamenii de stiinta se roaga
Tânăra Phyllis i-a scris marelui fizician o scrisoare în care îşi exprima, politicos, curiozitatea şi a fost, probabil, surprinsă să primească un răspuns la fel de politicos.
Corespondenţa a fost publicată în cartea „Dragă profesore Einstein: Scrisorile lui Albert Einstein către şi de la copii”, publicată de Alice Calaprice.
Tânăra a scris:
„19 ianuarie 1936
Dragă Dr. Einstein,
La şcoala duminicală s-a pus întrebarea: „Spun oamenii de ştiinţă rugăciuni?”. Totul a pornit întrebând dacă putem crede în acelaşi timp în ştiinţă şi în religie. Noi scriem oamenilor de ştiinţă şi altor personalităţi pentru a încerca să obţinem răspuns la întrebările noastre.
Ne-am simţi foarte onoraţi dacă aţi răspunde la întrebarea noastră: Se roagă oamenii de ştiinţă şi pentru ce se roagă ei?
Suntem în clasa a şasea, la clasa doamnei Ellis.
Cu respect, a dumneavoastră
Phyllis”
Fizicianul a raspuns, cinci zile mai târziu, împărtăşind elevei concepţiile sale despre credinţă şi ştiinţă:
„24 ianuarie 1936
Dragă Phyllis,
Voi încerca să răspund întrebării tale cât mai simplu cu putinţă.
Oamenii de ştiinţă cred că orice întâmplare, inclusiv în relaţiile dintre oameni, este datorată legilor naturii. De aceea un om de ştiinţă nu poate fi înclinat să creadă că evoluţia lucrurilor poate fi influenţată de rugăciune, cu alte cuvinte, de o manifestare supranaturală.
Totuşi, trebuie să admitem: cunoştinţele noastre asupra acestor forţe sunt imperfecte, astfel că în final, convingerea că există un spirit suprem are la bază un fel de credinţă. O astfel de convingere rămâne larg răspândită în ciuda realizărilor actuale în domeniul ştiinţei.
De asemenea, oricine se implică serios pe calea ştiinţei, este convins că există un spirit care se manifestă în legile universului, fiind mult superior omului. În acest fel, calea ştiinţei conduce la un sentiment religios aparte, care este destul de diferit de cel simţit de o persoană mai naivă.
Salutări cordiale,
al tău Albert Einstein”.
Nu țipa!
Mahatma Gandhi
„Într-o zi, un înţelept din India puse următoarea întrebare discipolilor săi:
-De ce ţipă oamenii, când sunt supăraţi?
-Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? întreabă din nou înţeleptul.
-Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încearcă un alt discipol.
Maestrul întreabă din nou:
-Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Niciunul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:
-Ştiţi de ce ţipăm unul la altul, când suntem supăraţi?… Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.
Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci, când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înteleg. Asta se petrece atunci, când două fiinţe se iubesc, au inimile apropiate.
În final, înţeleptul concluziona, zicând:
– Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă. Nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.”
Ceva interesant
Am găsit pe net această listă.. E interesantă… Dar oare cum ar arăta lista de 100 lucruri perfecte ce trebuie să le faci într-o viață? 🙂
Cu toţii ne dorim să ni se întâmple ceva memorabil zilnic. Lumea este imensă şi diversă în jurul nostru. Sunt atâtea în ea, încât ne este greu să facem alegeri. Unde să mergem, când în jur sunt atâtea tari interesante?! Ce să gătim la micul dejun când în magazine sunt atâtea ingrediente delicioase?! Care minut trebuie să îl alegem? Este imposibil să reuşim totul. Un om a întocmit o listă de lucruri care, în opinia sa, sunt cele mai importante şi pe care trebuie să le faci în viaţa asta. Iat-o:
1. Să adormi sub stele
2. Să-ţi închizi telefonul mobil pentru o săptămână
3. Să înoţi cu delfinii
4. Să te scufunzi intr-un costum de scafandru
5. Să bei tequila în Mexic
6. Să înveţi engleză
7. Să te caţeri în copaci
8. Să faci dragoste pe plajă
9. Să faci balonaşe de săpun
10. Să scrii povestea vieţii tale
11. Să redactezi o scrisoare şi să o arunci in mare, într-o sticlă
12. Să plantezi un copac
13. Să vezi pinguinii
14. Să înveţi să dansezi Salsa
15. Să pornesti propria ta afacere
16. Să te îndrăgosteşti până peste urechi
17. Să fii membru al unui juriu
18. Să dansezi toată noaptea
19. Să stai sub o cascadă
20. Să faci Halloween-ul în America
21. Să stai pe malul oceanului şi să asculţi zgomotul valurilor
22. Să înveţi să te dai cu patinele
23. Să participi la carnavalul de la Veneţia
24. Să-ţi scrii planul pe un an şi să-l urmezi
25. Să urmăreşti o eclipsă de lună
26. Să întâlneşti Anul Nou într-un loc exotic
27. Să sari cu paraşuta
28. Să te iubeşti
29. Să inviţi un necunoscut la întâlnire
30. Să faci dragoste în baia unui restaurant
31. Să-ţi cumperi haine foarte scumpe
32. Să înveţi să conduci o maşină
33. Să mergi în Paris
34. Să petreci o zi întreagă cu o carte
35. Să întâlneşti prieteni adevăraţi
36. Să vezi apusul la Bali
37. Să vezi cele 7 minuni ale lumii
38. Să sari în mare de pe o stâncă
39. Să învingi frică de nereuşită
40. Să te joci cu ursuleţii Koala
41. Să te aventurezi într-o călătorie pe mare
42. Să faci farse prietenilor
43. Să te urci in turnul Eiffel
44. Să faci o donaţie în anonimat
45. Să faci o surpriză neaşteptată persoanei iubite
46. Să fumezi narghilea
47. Să-ţi faci un site propriu sau blog
48. Să te distrezi în Ibiza
49. Să-ţi faci arborele genealogic
50. Să-ţi petreci un sfârşit de săptămână într-un centru spa
51. Să alergi la maraton
52. Să te dai cu placa de snowboard
53. Să meditezi timp de 3 ore
54. Să ţii în palme un fluture viu
55. Să mergi în şaua calului pe malul mării
56. Să faci cunoştinţă cu cineva pe stradă
57. Să-ţi dai micul dejun unui om al străzii
58. Să participi la un flashmob
59. Să înveţi să foloseşti bine calculatorul
60. Să mănânci cartofi făcuţi la rug
61. Să petreci o zi întreagă în pat cu persoana iubită
62. Să mergi într-un oraş necunoscut o zi întreagă şi să hoinăreşti în singurătate
63. Să-ti filmezi propriul film
64. Să construieşti o casă
65. Să iei un autograf de la o vedetă
66. Să mergi la un meci pe un stadion gigantic
67. Să mergi la vânătoare
68. Să mergi cu bicicleta mai mult de 100 de km
69. Să faci ceva cu mâinile proprii şi să vinzi acel obiect
70. Să zbori cu balonul cu aer cald
71. Să faci o plimbare pe spatele cămilei sau a elefantului
72. Să mergi pe toate continentele
73. Să mergi la carnavalul din Brazilia
74. Să te urci pe panta unui munte înalt
75. Să îţi petreci o zi în pădure alimentându-te cu găseşti acolo
76. Să faci surfing
77. Să asculti opera din Viena
78. Să mergi în toate capitalele Europei
79. Să înveţi să faci fotografii frumoase
80. Să înveţi limba italiană
81. Să înveţi Tango în Argentina
82. Să te scalzi imbracat
83. Să dormi noaptea gol
84. Să participi la o degustare într-un beci cu vinuri
85. Să îţi schimbi radical înfăţişarea
86. Să te urci pe un Vulcan
87. Să mergi la o plajă de nudişti
88. Să încerci o mâncare care îţi provoacă frică
89. Să nimereşti pe coperta unei reviste
90. Să câştigi la un concurs
91. Să te plimbi pe spatele unei broaşte ţestoase
92. Să alergi prin bălti pe timp de furtună
93. Să mergi cu un Cabriolet
94. Să faci cunoştinţă cu o vedetă de la Hollywood
95. Să te saturi de căpşuni
96. Să faci schimb de suveniruri cu conducătorul unui trib de aborigeni
97. Să-ţi faci un tatuaj
98. Să scrii o carte
99. Să scrii lista ta cu 100 de reuşite
100. Să mori
ali3n's Blog 