Am crescut langa un tata violent

decembrie 7, 2017 at 16:19 (Fără categorie)

”

Pentru toata lumea din jur, familia Ciotea era perfecta: Nicolae avea o functie de conducere la Primaria din Craiova, Ileana era functionara, iar cei doi copii ai lor cresteau cuminti si frumosi. Insa cand usa apartamentului lor cu trei camere se inchidea, tatal model se transforma intr-o bruta. Madalina, 28 de ani, povesteste cum a crescut alaturi de un parinte violent.

Are degete lungi, subtiri si ten alb, straveziu, ca al unei papusi de portelan. Bem o limonada intr-un bar din centrul Bucurestiului, iar fata inalta si slaba din fata mea ma priveste timida si fragila, parca gata s-o zbugheasca la orice intrebare. Un client neatent tranteste usa in urma lui; Madalina tresare si izbeste masa cu piciorul. Lichidul galbui tremura in pahare.

„Prima mea amintire este dintr-o zi de vara, cand mama a vrut sa ne duca la strand pe mine si pe fratele meu“, povesteste rar, cu un accent de ardeleanca pe care l-a preluat din Cluj, orasul in care a locuit in ultimii ani. „Tatal meu o loveste pe mama cu capul de usa de la intrare si acum ea e intinsa pe jos. El intra in sufragerie, iar eu iau un fular cu care leg usa camerei de cuier, ca sa nu mai poata sa vina s-o bata. Nu sunt inca la scoala, am vreo patru sau cinci ani.“

In spatele usilor inchise

Nicolae, tatal Madalinei, un barbat inalt si masiv, era respectat de prieteni si de colegi, si, mai ales, renumit pentru cinstea sa: desi lucra la stat, nu acceptase niciodata mita. Si se mandrea cu asta. Ileana era o femeie frumoasa si blanda, care la cei 1,60 metri ai sai nu cantarea mai mult de 50 de kilograme. S-a nascut in Filiasi, intr-o familie conservatoare in care barbatul dicta si femeia ii respecta dorintele. S-a maritat la 20 de ani si imediat dupa aceea a ramas insarcinata cu primul ei copil, fratele Madalinei. Atunci a luat si prima bataie de la Nicolae, care, cand a aflat ca va avea un baiat, si nu o fata, asa cum isi dorea el, a impins-o pe Ileana pe scari, in spital.

„El nu l-a iubit niciodata pe fratele meu. Ii spunea ca nu e al lui, ca e un nenorocit si un tampit, ca e doar copilul mamei. Fratele meu s-a indepartat de toata lumea, asa ca, mai totdeauna, in amintirile mele suntem doar eu si mama.“ Cand vorbeste de tatal sau, Madalina ii spune „el“ sau „ala“, fara sa-i rosteasca macar numele.

Un barbat greu de iubit

„In prima parte a casniciei lor, mama a incercat sa ramana aproape de el si sa-l iubeasca, dar era un om greu de iubit.“ Nu isi lua niciodata copiii in brate, nu se juca cu ei si nu le arata vreun pic de afectiune. La ei acasa nu venea niciodata vreun coleg sau vreun prieten, iar toti membrii familiei aveau un program strict. „Mama termina serviciul la patru, iar daca la si jumatate nu era acasa, incepea scandalul. Noi nu aveam voie sa iesim sau sa mergem la petreceri, insa el venea adesea dupa miezul noptii.“

Copiii si mama lor luau bataie din orice. Intr-o vacanta, cand Madalina se juca in fata blocului cu alti copii, tatal ei a chemat-o in casa. „Ma vazuse pe geam ca saream peste baltoace si ca imi murdarisem espadrilele din panza. M-a batut asa de tare, incat am facut pe mine. Mama nu a putut face nimic. Daca ar fi zis ceva, ar fi lovit-o si pe ea.“

„Imi era frica si sa ma duc pana la baie“

Dupa ce a implinit 18 ani, fratele Madalinei, mai mare cu sapte ani decat ea, a plecat de acasa, iar mama si fiica ei au ramas complet singure. Dormeau in aceeasi camera, iar noaptea, de frica, puneau fotoliul in fata usii si blocau clanta cu o umbrela mare, alba. Singurele ore in care fetita avea parte de liniste erau cand mergea la scoala si cand se ducea la antrenament la volei. „Pe drum spuneam in gand «Tatal nostru» de frica sa n-o gasesc pe mama moarta in casa. Cand veneam de la scoala aveam timp pana la patru si jumatate sa mananc, apoi sa imi fac un sendvis si sa-l iau cu mine in camera, sa-l ascund sub sifonier ca sa-l mananc seara. Dupa ce venea el de la serviciu, intram la noi in camera, iar in casa se lasa linistea. Imi era frica si sa ma duc pana la baie.“

Cand mama Madalinei mergea la bucatarie sa faca de mancare, Nicolae incepea sa o bata. „Esti o curva imputita!“, ii spunea printre dinti in timp ce o lovea. O batea pentru ca nu erau vasele spalate sau pentru ca o vedea vorbind la telefon. O tragea de par, o lovea in ceafa, o dadea cu capul de aragaz sau o batea cu o sticla cu apa ca sa nu ii lase semne. Avea ochii umflati, ii curgea sange din nas, iar intr-o zi a lesinat de durere. „Ii intrase in cap ca mama are un amant, desi ea nu mergea nicaieri in afara de serviciu si el o urmarea permanent“, povesteste Madalina.

Pe masura ce anii treceau, viata copiilor si a mamei lor devenea de nesuportat. Dupa ce le-a amenintat cu cutitul, Madalina a ascuns toate cutitele din casa, de teama ca tatal sau sa nu o omoare pe mama ei cat timp ea era la scoala. Nicolae incepuse sa bea foarte mult, iar sub fotoliul din sufragerie isi ascundea sticlele de votca Polar. Dimineata, inainte de a pleca la serviciu, le arunca peste balcon si le spunea ca el nu a baut nimic.

Fara niciun ajutor

„Oamenii sunt orbi!“ Tresar cand Madalina spune asta aproape tipand. „Nu inteleg cum de nu a vazut nimeni nimic in anii astia. Cum de mergea el la serviciu putind a alcool si nimeni nu observa? Cum de nu au intervenit vecinii care auzeau ca ne omoara in casa, cum de nu au intrebat-o colegele mamei ce se intampla cu ea? Zi de zi o batea cu pumnii si o izbea de zid. Mama are si acum probleme la un rinichi, de cand a batut-o cu o lada din lemn, in care tineam legumele.“

Madalina avea in jur de 17 ani cand rolurile s-au schimbat: mama a devenit copilul, iar fiica, singurul sau sprijin. „Fereasca Dumnezeu sa ajungi vreodata intr-o situatie-limita, ca nu stii de ce esti in stare!“, imi spune Madalina. „Imi amintesc ca, odata, tata a venit cu pumnul strans catre mama si i-a zis: «Te omor!». Am sarit in fata lui, l-am prins de gat si l-am strans pana cand l-am ingenuncheat. Poate ca e rau ce spun acum, dar atata placere simteam sa il vad cum lesina si nu m-as mai fi oprit pana cand l-as fi vazut ca nu mai rasufla, nu ma interesa ca ajung la inchisoare, voiam sa ajung acolo, pentru ca la inchisoare macar era liniste. Daca nu ma oprea mama, poate ca azi era mort.“

Atunci Madalina s-a dus prima oara la politie, insa nu s-a intamplat nimic. Politistii i-au luat o declaratie, apoi i-au spus ca nu pot face nimic si au trimis-o acasa. In urmatoarele doua dati a fost impreuna cu mama ei, dar, dupa ce l-au chemat pe Nicolae la politie ca sa dea o declaratie, bataile au fost si mai violente. A patra oara au fost la un medic legist. „Mama avea ochii umflati, mainile si picioarele lovite si o durea capul ingrozitor, dar doctorul nu i-a dat certificatul medico-legal pentru ca avea nevoie de vreo noua zile de spitalizare, iar ea avea doar sapte. Mama nu mai putea inchide ochiul de durere si nimanui nu-i pasa!“

Madalina simtea ca nu mai putea locui in casa aceea, asa ca si-a luat inima in dinti si a discutat cu mama ei. „Aveam o dorinta nebuna sa pot sa stau in casa mea si sa fie liniste, sa pot dormi macar o ora, sa ma pot duce pana la bucatarie fara sa imi fie teama. Asa ca i-am spus mamei: «Ori divortezi si eu raman langa tine si te ajut, ori imi fac bagajele si te las singura aici, chiar daca mi se rupe sufletul. Dar eu asa nu mai pot trai!»“ Era cu putin timp inainte de examenul de bacalaureat, iar Madalina incerca sa invete in tipete, trantit de usi, injuraturi.

Liniste dupa 22 de ani de calvar

Doua saptamani mai tarziu, Nicolae a primit citatie sa se infatiseze la tribunal si termenul divortului s-a fixat dupa alte doua saptamani. „In perioada aceea, mama a luat bataie incontinuu. Cand, in sfarsit, a venit ziua divortului, totul s-a terminat simplu si sec. Ne-am luat lucrurile si ne-am mutat la o ruda intr-o singura zi.“

Madalina a luat 9,80 la examenul de bacalaureat, apoi s-a mutat la facultate la Cluj. Mama ei si-a cumparat o garsoniera unde avea parte de liniste pentru prima oara in viata ei, dupa 22 de ani de calvar. Nu mai are par pe o parte a capului, o spranceana i s-a rarit din cauza batailor si la gat i-a ramas o umflatura. Uneori, o dor rinichii si capul, insa acum e o femeie fericita. Madalina i-a dus o pisica, iar de cativa ani are un prieten.

Lucrurile care nu dispar niciodata

Dupa multi ani, Madalina a intrebat-o totusi de ce a ramas langa omul acela atata timp. „Mi-a raspuns ca n-a plecat pentru ca noi eram prea mici si nu s-ar fi descurcat singura. Si ca i-a fost teama ca ar fi vorbit-o lumea.“ Madalina este acum actrita si lucreaza la Teatrul Anton Pann din Ramnicu-Valcea. Anul acesta a fost unul dintre cei zece tineri selectati in programul 10 pentru Film din cadrul TIFF, iar toamna asta va avea doua premiere de teatru. Uneori, cand merge pe strada, simte cum, deodata, i se inclesteaza maxilarul. „Noaptea, visez acelasi loc in care am crescut, aceleasi scene cu mama intinsa pe jos si luand bataie. Daca aud o usa trantita sau pe cineva care ridica vocea langa mine, incep sa tremur. Si cred ca lucrurile astea nu dispar niciodata.“

De Elena Stancu.

Fotografii de Mircea Restea

Articolul publicat in noiembrie 2012 in revista Marie Claire a castigat premiul special oferit de Avon pentru tema „violenta domestica“ la Superscrieri, editia a III-a

”

Sursa: Marie Claire